Dupa ce in 1849, fiind la Viena pentru sustinerea drepturilot nationale, refuza sa primeasca o decoratie imperiala zicand: “Natiunii sa i se dea drepturile pormise, atunci voi primi, alcum nu”, iar in 1852 refuza sa se intalneasca cu imparatul Franz Iosef, in vizita prin Transilvania, Avram Iancu este suspectat, si in toamna lui 1852 arestat la Alba Iulia unde fusese atras prin viclesug.
Cu sanatatea subrezita, Iancu isi petrece ultimii ani ai vietii ratacind prin munti, apoi pe valea Ariesului, la Lupsa dar mai cu seama la Baia de Cris unde se adaposteste la covrigarul Ioan Stupina supranumit Liber. Stand pe prispa casei acestuia, canta serile la fluierul de paltin mestesugit cu multa maiestrie de el, in prezenta multimii de oameni care vine sa-l asculte. In dimineata zilei de 10 septembrie 1872, stapanul caseil-a gasit pe Avram Iancu, vestitul Crai al Muntilor, pe prispa, mort cu fluierul alaturi…
Asa s-a incheiat existenta eroului motilor, a aceluia care in testamentul sau din 20 decembrie 1850 scria: “Unicul dor al vietii mele e sa-mi vad natiunea fericita, pentru care dupa puteri am lucrat pana acum, durere fara mult succes, ba tocmai acum cu intristare vad ca sperantele mele si jertfa adusa sa prefac in nimica”.
Avram Iancu a fost inmormantat la Tebea, langa Brad, in prezenta a peste 10.000 de oameni.
Chipul si personalitatea lui Avram Iancu – pe care scriitorii straini il aseamana cu Empeciando, eroicul aparator al taranimii spaniole in luptele cu Napoleon , ori cu Andreass Hoffer, taranul luptator din Alpii Tirolezi – au fost obiect de inspiratie in pictura (B. Iscovescu) si chiar in dramaturgia romaneasca (Lucian Blaga).
In muzeul memorial din comuna care-i poarta numele, sunt stranse laolalta obiecte de port popular si de uz caznic, arme proclamatii, documente referitoare la revolutia din 1848 si fotografii. Casa in sine – o constructie tipic mocaneasca – atrage atentia vizitatorului, ea fiind declarata monument de arhitectura.